tată, îmi amintesc cum la naștere,
în ochi mi se citea progeria
și surprinderea mamei rămasă cu pâinea în mână
atunci când ți-ai luat sperma înapoi
și ai plecat

mamă, știu că în locul meu
ți-ai fi dorit o rochie nouă de seară
pe care să o împăturești ușor înainte de culcare
și un pachet de Eugenia
așa cum le făceau numai pe vremuri

bunicule, te rog trimite mamei o sticlă de Tutti-Frutti
s-ar fi mulțumit și cu mai puțin
dacă n-ai fi ales războiul apoi pământul românesc
de lângă strada Holtului
unde părinții mei își fac acum casă de lemn

bunico, iartă-mă că nu am plâns deloc după tine
am inelul tău și al mamei pe deget
ce bine că ultima oară am fost inspirată
să-ți spun că te iubesc
și să-l rog pe tata să-ți cumpere țigări
pentru că eu uitasem
iar tu mi-ai spus că îți place haina mea în carouri
când ochii tăi mai zăreau doar umbre de alb și negru

bunico, știu de ce zâmbeai
pentru că la ultima întâlnire cu bunicul
te-ai lăsat așteptată ca o domnișoară
timp de patruzeci și trei de ani