A venit timpul să-mi fie rușine
Deoarece sunt un român ratat
Fiindcă n-am reușit „să trăiesc bine”
Din clipa când salariul mi-au tăiat

Iar pentru faptul că nu prea-nțeleg
Ce fel de bine vor azi guvernanții
Îmi pare că-s mai retardat , mai bleg
Sau mai înapoiat față de alții

Și din nimicnicia vieții mele
Secată de-așteptări și idealuri
A mai rămas privirea către stele
De-aici de pe tărâmul de coșmaruri

Tărâm pe care unii și-l arogă
Ca pe-o moșie care-ar fi a lor
Și unde ei încet , încet abrogă
Democrația acestui popor

Deoarece avem în fruntea țării
Foști securiști și foști informatori
Dar și majorități ale trădării
Care vând totul și ne scot datori

Și care zi de zi manipulează
Pe cetățenii care sunt ca mine
Ce nu pricep și nu realizează
Că noi trăim mai rău și ei mai bine