Prin seri ca asta, se-ntâmpla-n trecut,
Să fiu copil sărac, și fără de ghetuțe,
Iar moșul rătăcind, cadoul l-a pierdut,
Lăsând să-mi tremure, tăcerea pe mânute.

Priveam ferestrele-n târziu și suspinam,
Cu toată iarna rece-n trupul meu firav,
Iubeam un moș, ce-n vis îl așteptam
Și dacă nu sosea spuneam c-a fost bolnav.

Trăiam cu el în gând sperând la nesfârșit
Că-n anul următor, va bate-n geamul meu
Și-mi va lăsa-ntr-un colț cadoul prețuit,
Dar n-a venit, pentru că drumul a fost greu.

Dormea cândva, tristețea numai lângă mine,
Eram copil cu suflet, dar fară sărbători,
Iar moșul se ducea grăbit la casele vecine,
Uitând mereu de ochii-nlăcrmați și rugători.

De-atunci, nu am cerut cadouri pentru mine
Și mi-am lăsat copilăria dincolo de viață,
Știam că moșul va-nțelege și că+i va fi bine,
Dacă tristețea mea, e fericită-n dimineață.