Iarna a venit!
În sufletele noastre,
Dar mai ales, în sufletele lor.
Le poți vedea în ochi sclipirea,
Lucind ca două astre, fericirea,
Enorma bucurie, pe zâmbetele lor.

Și bucuria lor te duce,
În vremuri...
Ce ți le-amintești cu drag.
Pe când erai și tu copil,
Și săniile erau năluce,
Și te temeai că moșul Nicu,
N-o să-ți aducă un cadou,
Ci-o să-ți aducă un toiag.

Lumina albă a zăpezii,
Ce pură strălucea
Ca sufletul tău mare,
Ca rochia crăiesei,
Te fermeca-
Când o vedeai în zare,
Uimit de-a sa splendoare,
Nimic să îți mai pese.

Și parcă încă mai aud și văd
Cum prietenii,
Þipau cât îi tineau plămânii,
Când coborau din deal cu sania,
Rămași muți de uimire,
Cum împietreau bătrânii.

Copile scump,
Cu ochii ce-ți străluce,
Cu inima întreagă.
Arată-mi cum să fac
Și o să te ascult,
Să fiu din nou ca tine,
Pe săniile năluce,
Și plin de fericire
Și lumea să o vadă.