- Bună dimineața, tanti gospodină!
…dar, ce faci acolo?!
- Ia, tai o găină!
- Stai așa o clipă,
Vrei să o omori?
- Ce tot zici, fetițo,
Ai picat din nori?!
- Cât să-ți dau drept plată
Ca să îi ierți vina?
-Vină, Doamne sfinte,
n-are nici o vină,
da’ trebuie tăiată
fiindcă e găină!
- Stai să ne-nțelegem:
n-a făcut nimic?
Oh, dar ce-mi văd ochii,
ăsta-i un pui mic!!
- Pui să fie dragă,
Ori găină grasă,
Zău că nu contează.
Și acuma lasă
Vorbăria asta
Lungă, fără rost,
Du-te mai departe
Toate-s cum au fost;
Dacă e găină,
Dacă e vițel,
gâscă, rață, curcă
Va sfârși la fel!
Și luând toporul
Þinti spre butuc.
Dar să vezi minune!
De sus, dintr-un nuc,
Rotocol de soare,
Repede ca gândul,
s-au pornit să zboare
gâze, mii de fluturi,
Frunze și petale…
S-a oprit Pământul!
Iar fetița, puiul
Și-un fir de glicină
Într-un miez de clipă
Au și dispărut!
Ca din vis trezită
Biata gospodină,
Fără să-nțeleagă
Cum de s-a putut,
Prinde să se certe
cu Grivei, dulăul,
mârâind din cușcă,
și cu iepurașul,
cu bătrânul nuc
și chiar cu securea
înfiptă-n butuc!

Undeva, departe,
Într-o altă lume,
Stau cuminți
Fetița, puiul, mica floare,
Liniștea e jocul ce îl joacă ades.
Tot mai rar se-aude ca o șoaptă: “piu…”
Iar o altă șoaptă îi răspunde: “știu…”