Dacă aș fi avut disperarea lui de a nu putea muri
aș fi înnebunit peste tot sau aș fi ajuns om mare.
Îl caută racul pe dinăuntru, îl scobește,
iar el râde, bea și
luptă cu mine pentru vierme.
Trebuie să-i cedez jumătate,
e dreptul lui de veteran din
prima linie a unui front care
trece și trece de 8 ani prin el.
Dușmanul l-a păgubit deja de
o bucată de plămân și un testicul, dar
carnea rămasă nu știe să nu vrea.
Apoi l-a încercat la picioare, ultima fostă
i-a dăruit un baston de firmă,
draga de ea.
Þopăie Mielu acum ca mânzul împiedicat
să cumpere pentru el și racul lui,
însoțitorul plătit nu mai răspunde,
dar el țopăie și mă behăie
să vin la el că are mezcal.

I-am spus cândva: dacă mori, te omor.
Mă tem însă că va trebui să-l adorm
în timpul vieții, fără alte dureri,
țicneala lui de a trăi o umilește pe a mea.
Iar Mielu va mai râde o dată,
îmi va mulțumi bufnind din priviri.