Omagiu...
Eftenie Alin

Apusa-i tu luceafar bland
Dar steaua-ti lumineaza,
Pierdute minti ce ratacesc
Taramuri reci de gheata.

A noastra cale ne veghezi
Prin neguri departate
Cand fara tinta sa urmezi
Zburam pierduti de toate.

De n-ai fi tu, iubitul nostru,
Invatator de viata,
Cu toti am merge fara tel
Pe al vietii fir de ata.

Ne-am stinge greu patimitor
Caci ochi n-au sa vada
O dreapta cale de urmat
Fara a ta dovada.

Am trece in bezna imbracati
Far' ideal in viata.
Fara de inima chemati
Si cufundati in ceata.

In asta lume, mai presus,
De tot ce-i rupt din mana
Eu nu socot a fi decat
Iubirea in versuri pura.

Prin slova ta ne-ai aratat
Ca dragostea e vie.
Ne poarta-n bratele ei dulci
Spre steaua ce lucie.

Dar in zadar,oricat ar fi,
Din patima iubirea
Spre astrul sacru sa ajungi
Te cheama despartirea.

Chiar nechemat de tu ai fi
De neagra nalucire
Sa ajungi la el ramane un vis,
O tragica menire.

Caci nu e ceas sa nu ii vad
Lumina tot mai slaba.
Din asta lume vlaguit
Plecand in mare graba.

-De tu te duci in departari,
Sihastru de jeratic,
Tot cerul scapara scantei
Si plange singuratic.