ÃŽn umbra zidurilor reci
Þes gânduri poteci, poteci,
Și le aștern în calea ta
Doar așa de-mi vei găsi urma.

Mă strânge adâncul nopții, rând pe rând
Mă scald în lacrimi tremurând
Și nu-nțeleg de ce mai plâng
Un dor aprig și crud.

Am frânt durerea în mângâiere,
Iubiri răzlețe, efemere,
Totu-i confuz, un strigăt de refuz.

Caută-mă, sunt încă în labirint
Pierdută în sensuri nedeslușite,
Înghețată de frigul durerii nesfârșite.