Când mă gândesc că te-am iubit ca orbul
La duplicitatea de care ai fost în stare,
Sub mărul lui Adam îmi vine să-mi leg nodul,
Dar iute mă trezesc și spun:"Ce rost mai are?"

Fără prejudecăți în ceea ce privește sexul,
Damă atrăgătoare, damă de internet,
Reușești să-ți mai diminuezi complexul
De șifonată epidermă, pe coapse și pe piept.

Păpușă grotescă, adorată în ludicul erotic
Pe care nimeni n-o păstrează, s-ajungă cu ea departe;
Un bun comun în folosință, ce-atrage doar estetic,
Având proprietăți -evident- putrefacte.

Îmi retrag oficial mângâieri și șoapte
Versuri ce ți-am dedicat luat de val;
Voi dizolva amintiri cu tine, în cât mai multe ape,
Aruncându-le scârbit la gura de canal.

Pe fond inoportun în prag de sărbători,
Nu-mi iert faptul că mi-a lipsit umorul,
S-anunț către posibili amatori:
"Eu voi pleca de tot... să intre următorul!"