mă arde mîța asta albastră
o uriașă faraonică pisică vopsită astfel
de Djedefre chiar înainte să-i scoată dinții
și să-l pună-n sarcofag

bunu’
fără să vopsească pisici ori să facă alte gesturi de tot rahatu’
îi zicea copîrșeu

Djedefre era pesemne plictisit
la palat trecea greu timpul și nici moartea nu era
o chestie de neglijat
ceva solemn și foarte uscat mă rog cam așa văd eu faza
și dacă tot mi-au făcut ditamai căsoiu’ las și eu lumii
o mîță albastră o metorică transcedentală mîță
așa gîndea și asta s-a petrecut în preziua morții lui Djedefre
și ăsta evident habar n-avea
cum nici Ion a lu’ Zurgălău habar n-avea
trecea fumînd mărășești puntea aia aruncată
peste nil peste gange cînd eram eu mic
de sus rînjind ca-n wonderland îl privea o pisică albastră
și îmi făceam cruce
bunu’ rîdea mă copile nu te lua după mă-ta
nu-i nici o scofală tragi clopotele cînd miaună și-atît

un avizat și-ar da imediat seama că ăsta-i poemul
din care chiar ies și dacă ies eu
tre’ să intre cineva și de ce să nu intre Djedefre edentat total
împreună cu Ion a lu’ Zurgalău care lungă viață a avut și dacă l-a durut
vreodată de ceva de moarte l-a durut
fix în pix