pădure adormită în umbre
deschide-te și spune-mi
cine-și mai rătăcește pașii prin tine
ce vorbe cu cap de cal
tristeți de sălcii plîngătoare
ori venin îți umplu scorburile
cu grația ceaiului de tei cana
o,
mînă de vreascuri ce caută chibritul
spune-mi:

e Rhongomyniad - zise plictisit Lancelot -
și pumnul care l-a ținut deasupra capului ei
mai strîns ca secretul
pînă-n după-amiaza aia de august
cînd soarele-i sintetic
suferind
de platfus și lipsă de calciu
se topi în nori
precum un mentosan
în gura copilului

uitată în cot la masa aproape rotundă,
dintr-un cartier mic dar cochet
din Avalon,
VBW * începu să-și calce în picioare
trena plină de spini
după care se sfărîmă
de ciudă în mii de cuvinte fără noimă

publicul aplaudă inițiativa
pînă în zilele noastre
mîncînd semințe și
cumpărînd bilete la circ,
slăvindu-i numele mîzgălit pe tablă
prin toate piețele publice

și cică Arthur se ridică atunci din pat
fumă un trabuc cubanez
și așeză piatra pe taraba de-aici
apoi făcu un demo la
Excalibur



*Very Black Witch