Curge ploaia din cetate
Ca un of strivit de dinți
Ca mărgeaua de pe gâtu-mi,
Ce cu greu, il simt pe spate.

În preaplinul greu cetății,
Zei și oameni laolaltă
Se strofoacă-n dușmănie,
Sorb din elixirul vieții.

Om cu Zeul focului,
Zeu cu Omul cel hain,
Om cu Zeul răzvrătirii,
Zeu cu Omul cerului.

Din atâta amalgam
Pântecul cetății naște
O cascadă de-om și zeu..
Blestemat fii tu, nou neam!

Care-n gându-ți râzi pe spate,
Pe Pamant-ți vei îngropa
Ai tăi fii de om și zeu
Și-ți vei ridica cetate..

Care sigur, neștiuta
Și preaplina, ca o mamă
Va fertiliza un râu,
Și-un nou neam va lua ispita.

Om cu Omul mântuirii,
Om cu Omul cel păgân,
Om cu Omul șarpelui,
Om cu măru-n cerul gurii.