pășești goală pe marginea dimineții

vei vedea două inimi lungi vlăguite
cum sprijin pe piept
și două guri sufocate de lumea lor

ne mișcă somnolența oribilă cuvintele
înainte de a se retrage în încheieturi
în vertebre

azi în mansardă am omorât o poezie
chiar lângă patul meu

singur voi părăsi orașul
pe drumul cel vechi