pășesc încet pe gheața groasă
călcând finuț sosia-mi răsturnată
priviri arunc și-n jos și-n ceruri
dar tot ce văd e numai
alb de nea

îmi pun genunchiu-ncet pe gheață
întocmai face-a mea sosie, dar contrar
pentru-o clipită patru palme
se-ating în semn vădit
de pace

doar două vorbe-i spun sosiei soră
- că-mi seamănă leit
- că-mi pare rău de n-are suflet


ziulica toată talpă-n talpă
până aproape de-nserat
suflând și-n palme

o revedere
de reprogramat
ne salutăm c-un rece
bun rămas