Florile iernii înfloresc în fereastră
În forme bizare, scânteiri ce clipesc,
Petale de gheață pe-o frescă măiastră,
Diafane corole din neant zugrăvesc
Un chip și un gând, privind de departe
Prin fereastra-i cu flori ce nu mor,
Mutând pas cu pas, lin, semnul de carte
Spre grădini înflorite udate cu dor.
Obrazu-mi apropii de icoana de gheață,
O sărut și cu drag îmi șoptește ușor -
Privește-mă doar și lasă-mă-n viață
Prin ochii-mi privește întregul amor
Scris în slovă de aur și briză de vară
Ce-ncleștarea din priviri o topi
Și scrierea-ntreagă ce din sticlă-o să moară
La fereastra-mi topită candid vei citi...
T.D.