Și m-am săturat că te iubesc cretinule!
Tu doar îmi faci zile amare.
Iar mă lovesc de tăcerea ta...
De ignoranța ta.
Nu mai pot indura
Știi cum e să tânjești după cineva
dar să fi ignorat ?

NU maaaaaaai pot!

Dar nu mă-nvăț minte deloc!!!
Că tu-mi pari ceva minunat.
Ceva frumos, o contradictie.
Ceva de neînțeles.
Și mereu mă întorc la tine
ca și cum uit suferința ce mi-o provoci
de fiecare dată.
De parcă aș avea Alzheimer.

Aș vrea să te-ngrop undeva...
unde să nu mai poți ieși la suprafață deloc.
Să urlu și să te privesc în ochi până te doare.
Si chiar dacă rămâi în sufletul meu ,
Îți zic calmă :

"Ia-ți dracului trecutul și plecați odată."