iubita mea
pâinea mea cea de toate zilele
m-a vizitat odată când eram copil
a mers lângă mine pe o stradă
zgomotul pașilor ei scutura frunzele
atunci am învățat plăcerea
de a lăsa capul pe spate și a mă uita la coroanele copacilor

câtă liniște în ceafă ce simfonie de o secundă

suntem tot un fel de gândaci
doar că pe noi nu ne ia nimeni în palmă

țin bine minte ziua aceea
ca pe propriu buzunar unde găsesc acum
cheile și un pachet cu gumă de mestecat

de atunci au trecut mulți nori peste girafe
poziția ghemuit este poziția soldatului din mine
poziția frigului și a frunzelor
a amintirilor a dorințelor