MOTTO …”pe-atunci erai Tu singur, încât mă-ntreb în sine-mi:
au cine-i zeul cărui plecăm a noastre inemi?
M. Eminescu


... sunt verdele din iarba ce crește pe mormânt,
sunt stropul tău de rouă căzut din cerul sfânt,
sunt raza ta de soare, sunt umbra ta de lună,
sunt suflul viu pe care l-am pus cândva în humă...

...sunt vântul care bate, sunt ploaia care plânge,
sunt viscolul ce-astupă cărările când ninge,
sunt meteor ce vine din fund de univers
sunt rânduri așternute în forma unui vers...

sunt chipul unei zâne, oglindă sunt de lac
sunt sângele din vine, sunt munții care tac
sunt vultur din înalturi, sunt fulgerul din nori,
sunt liniște-așternuta pe muchie de zori....

sunt plop pe lângă care treceai adeseori,
sunt șoaptă și sunt strigăt, coroană sunt de flori,
sunt pajiște, sunt mare și doină sunt, de dor,
sunt stoluri de cocoare pierdute în drumul lor..

sunt bruma dimineții, sunt dangăt trist, de clopot,
sunt râuri vii, de munte, sunt gheizere în clocot
sunt călător prin stele, sunt pelerin terestru,
sunt dulcea mioriță, sunt veșnic Eminescu..

sunt fiul meu ce duce osânda răstignirii,
sunt sfântul duh, sunt tatăl, iertare sunt, iubire,
sunt timpul și sunt spațiul, sunt veșnicul mereu,
sunt totul și nimic sunt... sunt Bunul Dumnezeu!

27 ianuarie 2012
Basarabia