dragul meu, astăzi îmbrac singura rochie de gală
chiar dacă gerul a decolorat-o simplu altădată
nu-mi pasă. am să port etola cu fulgi
ca o pasăre care-și deschide larg aripile
să dezvăluie roșul aprins al penelor
asta o să atragă privirea și rochia
rochia mea verde tomnatec o să treacă neobservată
știi e o flamingo îți șoptesc la ureche în timp ce-ți întind mâna
ca o invitație în lumea unde fiecare are locul lui
strict delimitat. vezi? am evitat cuvântul îngrădit
pentru simplu motiv ca tu să nu spui în public iac, iac

zâmbesc din ce în ce mai împăcată cu mine
nu pot să scriu cea mai frumoasă poezie de dragoste
și ce? asta nu mă poate opri să dorm mereu
cu ranița-n spate îngropată într-un teanc de hârtii