Într-un cojocel de blană,
Sacrificiul unui miel,
Iarna, o vitregă mamă,
Nu-l răpune pe Tomel!

Pe cap o căciulă groasă,
Croșetată de bunica,
Fie ger, bată vântoasă,
Tomel nu simte nimica!

Pân' la ochi e tras fularul,
Mohair moale, pufos,
Și în mâini el, poartă darul,
Mănuși groase de la Moș!

Gerul de fel flămângios,
Iată că a dat-o-n bete!
Mușcă de picioare, jos,
Nu vede că are ghete?

Și-a zdrelit nasul și fața,
Stigând vântoasa cu foc.
Veni și ea, cotoroanța,
N-au văzut? Are cojoc!

Aurora Luchian decembrie 2011