Îmbătrânirea nu-i ușoară
Zic limbile din ceasul mut
Și ochii mei privind afară
Văd ierni mai grele ca-n trecut

Văd mari zăpezi ce niciodată
N-au fost mai reci decât acum
Și nici pădure-așa uscată
Nici viscole la mine-n drum

Iar norii parcă-s o cămașă
Ce-au zdrențuit-o dinți mărunți
De fiară care se îngrașă
Cu vieți pe care tu le uiți

Îmbătrânirea nu-i ușoară
Zic limbile din ceas tic-tac
Tristețea norilor omoară
Și-n țăndări sufletu-mi prefac.