noaptea se îngustase moale ca o curea
atârna lejer în jurul gâtului ne trăgea către stație
lângă noi și alții
își purtau mirosul caselor pe haine calde încă

ne înghesuim la urcare

autobuzul ne saltă peste gropi cu o grație domoală
un tigru bătrân dar încă flexibil
în stomacul lui e cald
respirăm unii din alții
ca prin somn ne legănăm în aceleași direcții
gură lângă gură

coborâm la prima
peste noi dimineața cade ca un geam
se face țăndări
intră în ochi în timpane îmi amintesc de andersen nu pricepi nimic
aerul e lucios între noi un disc de vynil
repetă aceeași bucată
în capul meu tristețea zvâcnește ca o găină cu gâtul tăiat
jelly roll morton își scoate inima și lustruiește clapele pianului
până o face să lumineze apoi ți-o așază pe deget
tu legeni sacoșa de parcă
un animal te-ar purta in continuare
din ce în ce mai departe
restul e doar melancolie plus
vremea când oamenii încă plantau lămâi în balcoane
mâinile tale erau umede miroseau a zarzăre
ne dădeam în leagăn făceam sirop cu sifon
și în fiecare zi era aproape vară