lucrurile sunt mereu ca de sare
ori ca de ceară
chipurile nu înseamnă niciodată ceea ce par
totul e sincer
doar atunci când te înșeală
totul e dat cu păcură ori cu var

de-acum anostul exercițiu de a face pârtii
de a încerca
înspre o lume care
într-o mie de feluri
pare că s-ar ascunde

este bine
chiar și atunci când nu e bine
atâta vreme cât crezi că poți
să înțelegi diferența
pentru că
nimeni nu știe de fapt
ce se află dincolo de surul acesta dușmănos
înfățișarea pe care și-o ia uneori gerul
adevăratul chip al iernii este de căutat
dincolo de străluciutoarele minciuni
care insinuează că ar reprezenta-o

numai în virtutea unei credințe
care nici de astădată nu se susține
ordinea este starea ideală supremă
Dumnezeu însuși

ca lege
sinceritatea este ceva naiv
care nu s-a purtat niciodată
în afara unor eșecuri
mai mult ori mai puțin răsunătoare
a ști să fii ce nu-i
pare să fie singura garanție
într-o lume care
oricum nu acordă împrumuturi

mă duc înainte orbește
părăsit până și de dorința de a înțelege
înfigând dușmănos lopata
în omătul ca o osânză
în vreme ce din urmă
împrejur
se aude zăpada cum râde
așternându-se peste urmele mele
peste mine
ca într-o demonstrație de atotputernicie
ori de insignifianță
depinde