domnilor
a venit momentul să dăm cu banul
să alegem dacă e ceva de ales
vin ninsorile parcă și pentru la anul
și e cazul să culegem ceea ce-i de cules

merităm să vedem cum se deapănă tortul
în iresponsabilitatea-ne de-a dreptul anostă
se înghite fiecare pe sine cu totul
în foamea asta de orice ce costă

mâinele atârnă de copacii uciși în ciorchine
dedesubt întâmplări nefaste se adună ciopoare
și pare că nu mai poate fi îndoială că vine
momentul din care totul se va naște după ce moare

nămeți cât închipuirea ne-ncearcă
și-i cazul să ni le amintim pe toate pe câte le știm
nu mai sunt lemne nici măcar pentru o prăpădită de arcă
suntem uitați ca și definitiv într-o gară deșartă
care seamănă tot mai mult cu un țintirim

trec trenuri nevăzute cu speranțe prin troiene
în timp ce alături tot acolo trece-un val de teroare
ne spânzură viitorul de vreme
în viscolul ca din tăișuri de fierăstraie și de topoare

vai nouă bezmeticilor unei existențe altfel precise
de care ne pasă doar atunci când nu ne facem că plouă
în împrejurări propria mano ucise
care-l împart relativ pe a fi doar în două:
în zile și nopți îndeobște lipsite de noimă și-n vise