Din iarnă îți e smuls pigmentul pielei
Și cer să pleci, la anul te întoarce
Motanul dragostei nu prea mai toarce
Bătuți de nea ca-n viforul nuielei.

Bronzându-te, un gram de-amor mai stoarce.
ÃŽn piept ce-ascunde jarul firii mele-i
O neîncredere-n puterea Stelei
Călăuzi simțirile spre Arce.

Prin alb spre Domnul, fată, nu e cale
Te-ai rătăci, de ai porni, pe drum
Nici în biserici nu-i vin în pocale.

Aștept pământul să se facă brun
Spre-a exploda cu verde și petale
Zăpada să devină apă scrum.