în timp ce-ți priveam fotografiile le număram
dădeam zoom până când privirea îmi dădea în spic
altele se înmulțeau în mine
făcându-mă dependent de penicilină

prin venele mele circulau la un interval de surâs copilăresc
mașini cu faruri verzi
părul le colecționa lumina și mătreață
iar singurătatea se plimba fluierând cu nepăsare
ca într-o pădure

și acum când cerul ne apăra de infinit cu soare și sare
oamenii au început să-și bată covoarele și copii
mai încercă vreo colaborare cu dumnezeu
și te ceartă că-mi plătești chirie

mie copilului neascultător nebărbierit și prost
care refuză să studieze viața la modul serios
care se ascunde de mașina de gunoi
și la întrebări din matematică răspunde cu numele tău