Nu-ți dedic iubirea
vei merge cu mine să o căutăm
iar după ne vom așeza sub umbra unui copac
să ne odihnim cu un sărut monoton
și să-ți privesc părul castaniu cum se scurge
precum o secundă
pe umerii tăi reci și goi.
Nu-ți dedic iubirea
căci tu ești muza din tabloul de pe perete
ești sunetul de sens al viorii bătrânului
iar eu
nu-ți dedic iubirea.
Ne vom întinde pe aceea bancă din spate
solitari precum parcul
iar eu voi privi
cum te plouă florile dulci de tei.
Nu-ți dedic iubirea
și vom alerga amândoi spre apus
orbiți de rugina razei adormite
iar oamenii se vor uita la noi
căci noi vom râde.
Iartă-mi străinul din inimă
ce om că și mine este
iartă-ne și sărută-ne pe amândoi
când nu-ți dedicăm iubirea...