Cât de departe nu ar fi să plec
Oricum, aș fi alăturea de tine
Și golul sufletului n-are loc în piept
Și nici trecutul nu-mi mai aparține.

Aripi aș vrea să am și să tot zbor
Prin albăstrimi de zări mereu spre tine.
Să înțelegi ce-nseamnă când adori
O nostalgie care nu-ți mai aparține...

Pierdută-n adâncimi de amintiri,
Cu-atâtea interdicții de la tine
Aș sta mereu înfiorat să tot admir
Un licărit de stea ce nu-mi mai aparține....

Și dacă nu m-oi regăsi nicicând
Printre abisuri efemer de clandestine,
Tu să mă lași așa, timid, zburând
Pe-aripa unui vis ce nu-mi mai aparține..

Iurie Osoianu și Mihaela Botan
Basarabia- Elvetia