Într-o lume, toată albastră,
ÃŽntr-un trup, cu iz de pin,
Eu te cred că ești măiastră
Și în tine mă termin.

Tot cu tine eu încep,
Stau privind a tale, inimii,
Toate visele îmi trec,
Și în mine intră spini.

De la mine, până la tine,
Doar o clipă ne desparte,
Tu ești latură în mine,
Iar eu semnul tău de carte.

Începutul și sfârșitul,
Nu are importanță,
Dacă tu îmi ești și ridul,
Și un zâmbet cald pe față.

Dacă toate se termină
Și cumva mă prinde vina,
Am mirosul, de ruină
Tu, te rog stinge lumina!