deși am mintea răsucită camarade
înțeleg că femeia goală din parcul central
avea nevoie de liniște

tu ai valiza făcută
dar eu îmi scriu scrisorile pe cearceafuri

vermina orgoliului mă împânzește
când eu încă pedalez

și asta e viață nu

mie îmi plac halatele ăstea violet
chiar dacă nu sunt așa

vorbesc cu mine ce să fac
cui nu i se întâmplă

pe noi nimic nu ne mai face bine
ca nație vorbesc

m-am învățat a fugi în pustietate
ca să descopăr oameni

patul meu are serpentine
tu nu le vezi

mai suntem noi conștienți unul de altul

ca să vorbești cu mine trebuie să fii pregătit
dar te accept
îmi plac pantofii tăi
le acorzi atenție

cu ce i-am atras eu atenția ei
i-am spus că pe mine mă interesează și ce chiloți are pe ea

am cunoscut-o iarna

îmi miroase transpirația uneori
vino altădată dacă vrei
n-am fost tot timpul așa
au fost momente când urina mea era un sirop

unii intelectuali se masturbează prea des
îmi place mult citatul ăsta

știu că te uiți la mine
și zici ce o mai vrea și grasul ăsta
dar eu te simt de-al lor în ultimul timp
când tu de fapt ești militar
ești infanterist
știi ce înseamnă o ședință de tragere
un foc precis la bază și la centru

în viața mea n-am avut decât două mașini
dacia aia pe care o știi
și asta
ce să fac dacă așa sunt eu