Poetu-n Nevăzut orbire face
Irigă fila cu Eternitate
Doar Lutul său, oricât ar vrea, nu poate
De-a-ascunselea cu Moartea să se joace.

În Marele Final e-un nimb de zloate
Pe catastiful lirei sale zace
Dar mâna dreaptă de acum îi tace
Deși ce-i scris va lumina în gloată.

Se va roti în raclă dacă unul
Mai chipeș la rostire-n vremea lui
Va contesta ce-a spus în foi tribunul.

Și chiar de n-o să-i pese nimănui
De bezna-n care a căzut nebunul
O clipă-n Ceruri mulțumire nu-i.