privesc cerul
se întorc iubite cocorii.
ciocurile lor intră în mine
purtând furia glonțului ricoșat
din inima iernii

punem dragostea la rădăcina unui înger
numărăm secundele
în care nu o putem aștepta
primeniți de duminică

frigul pleacă luând după el
crivățul șuierat peste câmp
o vreme nu spunem nimic
apoi
împărțim hohote de râs ca pe o bucată de pâine
stropită cu vin