E sfârșit de an
An fără de număr și de nume
Rătăcit în timpul
Ce înghite o lume
Când se –aude în surdină
Cântec cu cuvinte
De prin vechi colinde
Dincolo de-un zid
Cu un ochi de geam
Aproape zidit
Și în lung și-n lat zăbrelit
Cu-a sa sticlă
Prin care soarele
E de ne-zărit
Ca și cum mereu,
E trecut de asfințit
Acolo, dincolo de zidul
Gros și neclintit
Unde… nu se naște nimeni!
Dar... pe rând,
Fiecare este răstignit
Fie, că… a iubit:
Casa și pământul
Þara și cuvântul
Învățat cândva,
De la mama bună
Și l-a auzit și la o străbună
Ce uneori a fost,
Smuls și dus de vânt
Ori spre răsărit
Sau spre cel apus
Iar...de cumva s-a și întors
Pe cel ce l-a rostit
Nu l-a mai găsit
Dincolo de zidul
Care l-a strivit
Când l-a auzit
Cântând dintr-un vechi colind
Într-un colț ferit
Umed și sordid.

29 – 30 dec. 2011