unde mă duc mă eu acu singură undeee
ce mă fac eu mă cu viața asta pe mine ca o cojoacă ruptă
mă părăsiși mărineee mă lăsași gândului pământului
nimănui de m-or plânge pe mine apele pe secetă paparudele

te iubii ce te mai iubii colò pe vale sara printre maci
te-ngropai și acu mă lăsai în genunchi să-ți mângâi iarba de pe piept
ce piept când mă lipeam de el auzeam cum pârâie inima de fericire

stai să te șterg o țâră pe ochii ăi negri și ficși
că acu te uiți la dumnezeu și îi povestești câte păcate ne-am făcut noi doi
cu lumea toată împotrivă da dacă în noi se făcuse loc de iubit
cum era să stăm cu mâinile-n sân mărine mărineee

iote-o și pe țățica vine și ea să te-ntrebe ce mai faci
cu lumânarea aprinsă ca să te vadă înluminat să ne ție de urât
ce-i mai plăcea de tine că erai ăl mai vrednic în sat de mureau toate muierile

țățică ia colea ștergarul și hai să rupem pâinea asta coaptă-n țăst
să mănânce și omu’ meu când s-o întoarce de la domnul
pe patul lui de țărână mai ușoară cu o viață

(20 martie 2012)