Cu vântul lin de toamnă, te duci așa departe,

Că-n urma ta se-așterne o zi și înc-o noapte.
Trec orele în grabă, nimic nu mai revine,
Eu sper că, într-o zi, vei fi iar lângă mine.

Mă uiți și uiți de tine, de parcă ai dormi,
Învăluit de mreaja rutinei, zi cu zi,
Te pierzi în panorama trecutului din noi,
Trezește-te și-ncearcă să vii iar înapoi.

Prin zâmbet amărui, acoperit de ceață,
Văd sufletu-ți plăpând ce tace și îngheață.
O rază de lumină ți-aș dărui să-nvingi
Distanța ce ne doare, să fii din nou aici.

Te chem și tu nu vii. Dar, poate, că-ntr-o zi
Și tu mă vei chema, dar eu nu voi veni.
...................................................................
Pe rugul unei vieți va arde-n miez de noapte
Speranța de-a iubi, de-a fi din nou aproape...