umbră sinistră de-aș putea să-ți văd
peste morminte ochii alungiți
târându-se la vremea răsăritului de aștri

m-aș întreba cum am ajuns în beci
cărând în spatele de melc o casă
lunară încuiată-n noduri pescărești

pe scări de mucegai tot scormonesc
cu dalta într-o gigantescă rădăcină
visând să curăț cerul prin scrobeală

aștept în zile cum aștepți în stații
loc la vagonul de dormit
încă îmi place-a bradului aromă
pasul ferit ce își îngroapă-n frunze
și foamea dar și spaima laolaltă
sălbăticiunea necunoscătoare de sicriu

cum răscolește oblul cu burghiul
furtunilor cătând pe cei aleși
și strânge în buretul norilor alt sânge
pe care-l duce-n zori la piață
izbind de cremenea tarabei
cu-nverșunare aerul aprinde

precum aeneas înspre carte(-a patra)
îmi recunosc printre atâtea patimi urma
scot de la inimă cum lepezi de pe umăr

aparatul de fotografiat nerostitul