m-aș aventura pân' la capătul
labirintului


felul în care-l vorbești
mi-ar trebui o mie de cuvinte
avan înfrunzite
ție desfășurat doar necuvântul
daianonon
piatră în ochiul lunii
asvârli țâșnit balaurul
cu o mie de izvoare


ceva stele în apă mi se-arată
refugiați de războiul înaripărilor
ce-și caută lujerul
în urmele sinuciderii dintâiului mușcat


mă vorbesc mai pe-nțelesul ierbii
tu doar pe-acela al îngerilor necăzuți din palmă
domn pe sub treptele inimii
ca-ntr-o bibliotecă de alexandria
tăcerea urcă-n cel mai adânc
abis


tu și podeaua ta blestemată
de-i îngenunchiul în rugăciune
ori blestem
ori e vicleanul din spinările deșertului
joci de-a dreapta
pe tabla șah-mat dintru început
cuvântul tău setea mea
ceva de-a lacrima beduinului
prin nisipurile de pe umeri


sec miroase-a idealuri
umblate neasurda prin gândurile punct
iscălitura preferată a condeiului
se-ascunde după colțul inimii
dinspre kogaion