Mai știi în nopțile aproape violet
cum îți cădeau cuvintele pe piept
eu le lingeam aproape indecent
totul era confuz și sunetul absent

Mai știi când eu deveneam sarcastic
cuvintele se tot lungeau elastic
tu le trăgeai cu limba înapoi
ce singuri și ce triști eram noi amândoi

Mai știi atunci când ne loveau sarcasme
cuvintele cădeau plin flori prinse-n marasme
și vinovați zburam prin încleștare
ne sărutam pe tălpi cu disperare

Mai știi de ce vindeam la metrou iluzii
cuvintele prinse în perfuzii
tu aveai ochii plini de ideal
eu călăream aiurea departe un cal troian

Mai știi ce bine ne era
cuvintele cădeau în urma ta
eu le ridicam cu ochii vii
și la picioare îți scriam poezii

Mai știi ce bine ne-ar fi fost
ca toate cuvintele să aibă rost
noi să ne iubim cu limba maternă
atrași ca doi nebuni de un cântec de sirenă.

Mai știi ce bine ne stătea la amândoi
cuvintele furnici în mușuroi
le atacam cu sânii tăi fierbinți
ne închinam cu visele la sfinți.