annushka o chema și inima ei avea un miros vișiniu
purta un chip demn precum catedrala uspensky
au stins lumina într-o zi și s-a dus
nu s-a știut nimic până la mucenici
când au ieșit brândușe
din trupul ei mic

prin iov trec lăstuni de atunci
și ceasul lui este o inimă mare
din ce în ce mai mare care crește
tot crește
precum dumnezeu
în cei năpăstuiți.