am un iris din care curg
atingerile tardive
liliecii ce îi plimbai cu măști de fluturași
confetiile și petalele de trandafir
ascuțite de cel mai bun bărbier
de inima ta absentă

mi-ai udat corola cu lacrimi promise altora
pentru un joc între bare clădite din șansa ce nu o voi avea niciodată

timpul a făcut din elicea ce îmi propulsa ființa
floare rătăcită între betoane neînsuflețite
(bucăți de carne fără sentimente, lături și resturi sfâșâiate de spirit
mai înecăciose decât bezeaua ce curge din furnalul combinatului
erezia orașului nostru fantomă)
devenită pasaj între ce am fost și ce sunt
...e doar moartea unui clasic și nașterea unui contemporan

***

aseară am fost răpit și dus la spital
cu inima cusută de cerul gurii să nu poată vorbi
mi-au extirpat plămânul în care te respiram doar pe tine
să primesc în schimb transplant...
trei de politician

***

iar acum zâmbesc
cu ochii legați la spate și inima în brațe
în fața plutonului de tragere
nu îmi mai pasa de mine
...căci eu am fost!