La Golgota, pe-o cruce,
Cu chin, între tâlhari,
Piere Iisus cel dulce,
Bând paharul amar
Al păcatelor noastre.

Durerea-L săgetează.
În ruga Sa fierbinte,
Dragostea sângerează
Către al Său Părinte
Pentru noi, păcătoșii:

- Stăpânul Meu, iubirea
Ce lor le-o port și Þie,
Mă fac să-ndur calvarul
Ce-i poartă-n veșnicie,
Deși mă vor respinge.

O, Tatăl Meu! Puternic
Doar să-i ierți ți-aș mai cere.
Trimite-ți Duhul, sfetnic,
Susur de mângâiere,
Tristețea să le-aline.

Spre Maica Sa privește,
Iubirea ei Îl prinde,
Rănile-I oblojește,
Cuiele nu le simte,
Îl doare suferința-i.

-Îți este fiu, Marie!
Și spre Ioan arată.
Fii Maică lui și lumii,
Deci nu mai fi-ntristată,
Crucea-i mântuitoare.

La Golgota, pe cruce,
Plângând, Hristos se stinge.
Nu spinul Îl străpunge,
Ci gândul că-L respingem,
Că jertfa-I e degeaba.

Se tânguie și vântul,
Tunetul răbufnește,
Ploaia-n lacrimi scăldându-L,
Moartea Lui ne-o vestește,
Blândul Păstor pierit-a.

Trei zile trec de jale,
Durerea necuprinsă-i,
De ce-ai pierit pe Cale?
Iisus, de ce Te stins-ai?
Suntem din nou orfani.

Dar iată! Ce minune!
Femei mironosițe
N-au cuvinte-a ne spune,
Grozavă biruință:
Hristos a înviat!

Ne-a salvat de pieire
Prin moartea grea pe cruce.
Ce dulce fericire
Învierea-I ne-aduce!
Veniți de luați Lumină!