treizeci și trei de cuvinte îmi șoptesc la ureche
în timp ce dincolo
moartea face flotări cu plămânii
stau de o zi
în acelaș triunghi
și respir tot aerul asistentelor de pe etaj

încă nu am găsit niciun loc de dormit
întorc cerul de pe o parte pe alta
îl întreb de mamă de tată
dar el nu aude
se întoarce cu spatele

în debara îmi ascund cutia toracică
privesc înainte și de la stânga la dreapta, rup cortina
în fâșii de un metru
le leg cap la cap să-mi ajungă

acum
mi se fâlfâie în tot cerul gurii până la trei nu am nicio obiecție


când vă zic
lăsați caii să fugă