Mă rup de fiecare dată
în mici bucăți de vise
uitat la capăt de firesc
cu ochii plini
de cerul buzei tale
un orizont albastru
eu pictez

pe șoldurile tale desenez
absurd
ploiile de vară
din rai sunt izgonit
că te doresc
păcătuind acum
a mia oară

să fug aș vrea
dar ochii tăi mă dor
și totul îmi este împotrivă
privirea ta mă leagă
de etern
conflictul nostru
o stare emotivă

cer dezlegare vechiului Olimp
zeilor le cer o derogare
să îmi declare visele festin
pe mine să mă împartă
în cantități
egale

eu am să tac
din milă pentru tine
un consumabil sentiment
ca Socrate voi bea otravă
prin moartea mea
să mă declar absent.