nu se mai închide durerea decât numai în partea dreaptă
acolo unde nu este inima

de mic am iubit lucrurile
m-am revărsat printre ele
după un timp au venit trădările
credeam în existența unei imperfecțiuni în sine
lucrurile mințeau ca oglinzile sau ca ziarele
mi-au fluturat de multe ori pe dinainte vedenii
aveam un sentiment necontenit al lipsei
o sălbăticiune obositoare mi-am devenit
mă învingea încet lumina
precum Moise treceam într-un coș de trestie

mi s-a-ntâmplat
dacă nu ieri
să închid ochii
am simțit mirajul detașărilor
era o înșelare desigur
aș fi putut crede oricâte
dar nu eram decât un mic vierme

mi se părea că trecea o coloană de pruni
aveau căști
și mărșăluiau încet
mama m-a împins de umeri și îmi striga
fii și tu bărbat

mă țineam după soldați ca să-i imit
mama a trecut și ea precum luna
în ziua aceea am văzut-o fluturând din batistă

am rămas cu această disprețuită meserie
alungarea gândurilor negre.