strâng ochii
trec mâna prin păr
te mângâi în amintirile mele
te caut prin tristețile rare din barbă

iubito
unde ești tu acum
când liniștea iubește foșnetul frunzelor
și zgomotul motoarelor
când am mâinile pline de iarbă
și toți copiii îngropați prin scrumiere și caiete

ar trebui să fii acum undeva în spatele meu
să-mi scârții ușor patul
și să asculți muzica de pe fundalul acestor rânduri
apoi să-mi încolăcești trupul
să fim melcul singuratic și anonim
care merge încet și sigur spre moarte

să rămânem așa înfipți unul în celălalt
ca niște seringi ce iau probe de suflet

cerul își va face treaba bine
promit
toate lacrimile le vom transpira alergând
într-un circuit închis prin corpurile noastre

iubito
voi respira în tine ca într-o pungă de plastic
calmul mă va îmbrățișa mai bine decât orice moarte
și într-un sfârșit vom adormi pe podea
privind becul apărându-se de fluturi

vom sta așa cum am stat
fericiți
fără hărți
fără uși
fără alte lucruri
ce ne-ar obliga să spulberăm atingerea