e prea mult frig în dormitorul cu pereți indeciși
iar ție îți cesc unghii peste alte unghii albastre
buzele noastre sfâșiindu-se, par la fel

te privesc cum îți ascuți dinții flămânzi prin carnea crudă
ca un leopard hămesit și curge sânge fierbinte
peste sângele din paharele noastre

stăm încolăciți pe podea și servim sarabanda pe buze
muzica bate în zidul albastru iar tu
asculți cum țipă nebunul pe partea cealaltă de sete

e greu să explici până unde se întinde frigul în oase
atunci când zâmbetul mușcă din carne rotund
ca un ciorap prea mic să le încapă pe toate

și peste toate curge albastru solid în timp ce trupurile se topesc
în figuri geometrice

nu-i chip să glumești cu așa ceva nu te pui, nu se râde
cel mult se poate muri în brațele celorlalte apusuri
și cât de greu e să rostești
cât de greu

mai bine asculți cum pocnește cerul de prin palmele ude
cum firul de iarbă se așază pe tâmple și caută apă

tot așa trupul amorțit în culoare se trezește și cere un pic
de albastru
un pic de din noi

doar atât cât să încapă într-un bob de orez