de parcă aveai dinți de ied
când îmi amintesc mă plouă
sunt lungile ploi ale iernii

când mai treci să-mi lași un manual de ghicit
poate voi reuși pe floarea de mușețel

te regăseam întotdeauna
în preajma fântânii aceleia din pustie
în brațele unui copac scorburos
împreună cu vietățile sălbăticite

sunt câteva nopți de când nu mai adorm
astfel încât am avut suficientă vreme să priveghez
câteodată îmi trece, în amănunt, pe dinainte istoria noastră
cum îmi creșteai dintr-un umăr ca o crenguță de măr
și înfloreai și făceai mere.