Sub o amforă de lut
greierii doinesc tăcut
nepereche stau la sfat
veacurile pe-nserat
într-un miez de rădăcină
cuprind apele din urmă
de o vîrstă de-nsetate
lunecînd învolburate;
scînteiau pietre astrale
prevestind zodiacale
strămutînd din temelii
datinile mai întîi.
Se cutremurau pe tron
straiele acelui domn
într-un colț de mînăstire
vinovat de grea zidire
cu puterile împietrite
între fostele cuțite
însemnat de ursitoare ]
fară întoarcere la Cale.
Și-a trecut o zi și-o noapte
de-au venit mulțimi uitate
greu înveșmîntate-n tină
cu oasele în rugină
toate hoarde blestemate
purtînd urnele pe spate
cerșind Pace și Lumină
heruvimilor din urmă.
Sub o amforă de lut
greierii doinesc tăcut
nepereche stau la sfat
veacurile pe-nserat
într-un miez de rădăcină
unde nu va fi hodină;
gura secerii despică
floarea nopții și-o risipă.