Sunt un mugur ce se afundă –n vraja
nedesfoliată a sufletului tău.
Eminesciene lebede-și continuă –n infinire,
printre trestii, somnul de dimineață.
Din trupul nostru azvârlit
în orizontul ucigător al luminii
se vede iarăși și iar...se străvede doar,
inelul tău marin...
Iată alunecăm în copilărie
ca niște pești ce -Þi beau cerescul,
gândul, arabescul.
Cândva, somnul ne-a prefăcut în iubire,
și-acum iubirea ne preface-n somn!
Cu veselie carnea, siluetele,
se ridică necontenit
și totuși atârnă din ce în ce mai greu,
mai depărtat de orice plan.
Suntem ca doi pioni legați
pe pânza atacului de la Smârdan...