timpul miroase a ploaie
a mușchi nordic și-a-nlutire
curg secunde de pe frunze
pisici verzi și înecate

îmi ating cu palma gâtul
nu am puls pe gură scot
aburi cu formă de bule
fiindcă văzduhu-i o baltă

pe sub salcâmii venelor
cutreieră mistreții
le strălucește apa
pe colți și moartea-i clară

culeg dintre frunze pește
mușc din el ca dintr-o pară
amăgindu-mă că sila
are semințe și-i dulce

sălbăticia fructelor umbrește
doar pe la margini grâul putrezit
în trupul coacerii aprinsă-i luna
din primăvară am trecut în toamnă
întâia oară vara nu a mai venit

am rezolvat prin calcule mai simple
misterul rădăcinilor pătrate
se-ntoarce acasă elementul x
un număr prim numit singurătate